După o scurtă pauză (presărată cu nenumărate teme, proiecte şi planuri), iată-mă postând din nou. Şcoala e o pacoste uneori, dar se pare că întradevăr îţi lărgeşte orizonturile :) Pentru prima oară în ceva vreme, simt cum lucrurile se aşează în viaţa mea şi simt că sunt pe drumul cel bun... acel sentiment de pozitivitate faţă de tot ceea ce se întâmplă. Am găsit o temă de licenţă care mă pasionează cu adevărat... simt că mintea mea are în sfârşit ocazia să aducă o contribuţie umanităţii :P Iată câteva modele ale fiinţei umane şi a modului de percepţie a realităţii pe care le-am elaborat în momente de inspiraţie spontană infinită. E interesant de observat paralela cu teoria sistemelor, înlocuind modelul mental al lumii cu modelul unui proces ce vrem să îl controlăm şi observatorul cu sistemul de reglare. Până şi buclele de reglare se închid ... (pentru cunoscători bineînţeles ... )
Din experienţa mea, fiinţa umană este structurată pe mai multe nivele. Mintea este unul dintre ele. În urma unei discuţii foarte inspiratoare cu un foarte bun profesor de la facultate (ocazie cu care am aflat că “mintea” este un subiect foarte intrigant pentru multă lume, chiar şi din cercurile ştiinţifice), următorul model mi-a aterizat pe scoarţa celebrală :)
Iată 4 moduri prin care percepem “realitatea” (ordonate cronologic):
Şi un model extins al condiţiei omului ... prins între cer şi pământ:
În această ierarhie, mintea este doar un instrument care ne ajută să interacţionăm cu “realitatea” (la fel ca trupul), un element de execuţie, cu ajutorul căruia putem crea. Ce creăm, depinde de noi.
Totul este bine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pixu' e mai jmecher ca sabia, da' tastatura le bate pe toate.